Gropile comune de la Stanca

Pe 12 septembrie 1945, în localitatea Stânca Roznovanu din județul Iași, plasată la nord față de orașul Iași, începea, la cererea Comunității Evreilor din Iași, exhumarea victimelor evreiești ale unui masacru care a avut loc în primele zile de la intrarea României în război alături de Germania nazistă. Săpăturile au fost făcute de soldați germani păziți de trupe sovietice, cu asistența unui medic legist, în prezența mai multor reprezentanți ai autorităților locale și ai comunității evreiești. Au fost deschise trei gropi comune, o a patra despre care existau informații nefiind identificată în teren. Operațiunile de examinare a cadvrelor și exhumare la cele trei gropi comune identificate au fost precipitate de înrăutățirea vremii și apropierea sărbătorilor evreiești. În cele din urmă, victimele au fost reînhumate în trei gropi în Cimitirul Evreiesc din orașul Iași, unde se află și astăzi.

Gropile se aflau într-o vale, la poalele unui deal, într-un islaz dintre satele Stânca Roznovanu (astăzi Stânca) și Cârpiți (actualmente Victoria), la 14 kilometri de Iași (măsurați pe linie directă). În anul 2000, pe locul masacrului a fost ridicat un monument comemorativ.[1]

Gropile erau situate una lângă alta, liniar, la intervale de 2-3 metri, și măsurau fiecare circa 6 metri lungime, până la 4 metri lățime și până la 1,7 metri adâncime. Autoritățile le-au numerotat de la 1 la 3, începând cu cea dinspre satul Cârpiți și terminând cu cea dinspre Iași. Primele cadavre au fost identificate  după numai 30-50 cm săpați în adâncime.

Raportul medico-legal al operațiunilor de exhumare arată că au fost identificate, în total, 311 cadavre, distribuite astfel: 95 în groapa 1, 119 în groapa 2 și 97 în groapa 3.  În groapa 3, săpată prima, conform declarațiilor martorilor, se găseau mai mulți copii (56 până în 18 ani, dintre care 7 aveau până într-un an, iar 14, între 1-6 ani) și femei (27 peste 18 ani); doar 6 cadavre erau ale unor bărbați de vârstă medie, „în puterea vârstei” cum se spune (între 18-40 de ani). În groapa 2, sexul a 38 de cadavre nu a putut fi stabilit din cauza putrefacției avansate. Oricum, din ceea ce s-a putut analiza, se constată că în groapă se găseau multe femei (38 peste 18 ani) și vârstnici (35 dintre victimele identificate având peste 40 de ani). 17 erau copii și tineri până în 18 ani, dintre care 5 aveau până în 6 ani. În groapa 1, săpată ultima, se găseau în număr mai mare persoane de vârstă medie, între 18 și 40 de ani: 55. 22 de victime aveau peste 40 de ani, iar 18, între 12-18 ani.

Tabelul 1

Groapa 1 Sex\Vârstă 0-1 1-6 6-12 12-18 18-40 Peste 40 Neidentificate Total
Masculin 17 34 17 68
Feminin 1 21 5 27
Total       18 55 22   95
Groapa 2 Masculin 2 3 3 8 18 34
Feminin 3 4 2 21 17 47
Neidentificate 38 38
Total   5 7 5 29 35 38 119
Groapa 3 Masculin 4 6 9 11 6 8 44
Feminin 3 8 3 12 13 14 53
Total 7 14 12 23 19 22   97
TOTAL GENERAL Masculin 4 8 12 31 48 43 38 146
Feminin 3 11 7 15 55 36 127
Total 7 19 19 46 103 79 311

Distribuția cadavrelor în cele trei gropi comune de la Stânca Roznovanu, în funcție de vârsta și sexul victimelor

După cum se poate observa din tabelul 1, pe ansamblu, au fost uciși cel puțin 45 de copii până în 12 ani, 46 de adolescenți (12-18 ani), 103 persoane tinere (18-40 de ani) și 79 peste 40 de ani. Doar 48 dintre victime erau bărbați „în putere”, între 18-40 de ani. Cel puțin 127 dintre victime erau de sex feminim, iar 146 de sex masculin. Dacă distribuim proporțional pe sexe cele 38 de cadavre neidentificate (acestea se găseau în groapa 2, cu o pondere mare de femei) constatăm ca aproape jumătate din cele 311 victime erau de sex feminim. Coroborând aceste cifre cu informațiile transmise de martori (asupra cărora vom insista mai jos), se înțelege că au fost masacrate familii întregi. În afara faptului că toți cei uciși erau civili, mai trebuie spus că cinci șesimi dintre victime erau din categoria celor socotiți „fără apărare” în teoria clasică a războiului (copii, femei și vârstnici).

Medicul legist prezent la exhumări a constatat că marea majoritate a cadavrelor prezentau multiple răni prin împușcare, cele mai multe în zona toracică și, mai rar, în zona capului. Unele cadavre aveau și fracturi craniene produse cu patul puștii. În fine, au existat și cazuri, precum acela al unui copil de 2-4 ani, în care nu s-a constatat nici un fel de leziune, ceea ce înseamnă că victimele au fost îngropate de vii. Poziția haotică a cadavrelor în gropi trăda și ea violența morții și graba rece a criminalilor. Corpurile erau orientate când într-o parte, când în cealaltă, sau erau contorsionate unele cu altele. În groapa 3, mulți dintre copii au fost găsiți cu mâinile în jurul gâtului unor cadavre de femei.

Medicul legist a stabilit că era vorba de victime evreiești (constatând circumcizia la cadavrele de bărbați mai puțin afectate de putrefacție), care proveneau din Sculeni (mărturie stând documentele de identitate descoperite la câteva dintre victime). De asemenea, s-a stabilit, pe baza îmbrăcămintei, că era vorba de evrei civili. Multe dintre victime erau îmbrăcate sumar – de exemplu, bărbații și copiii din groapa 1 erau, mulți dintre ei, desculți și cu puține haine, la fel, femei din groapa 2 au fost găsite îmbrăcate doar în pijamale. În alte cazuri, oamenii erau îmbrăcați cu 2-3 cămăși, haină și chiar cojoc, deși totul s-a petrecut pe timp de vară. Așadar, în unele cazuri evacuarea a fost precipitată, iar în alte cazuri oamenii au avut timp să-și ia cu ei mai multe haine, bănuind că îi așteaptă un drum lung. În buzunarele hainelor,  se aflau obiecte uzuale precum: chei, pieptene, batiste, ciorapi, sticle cu apă de băut sau cu apă cu colonie. Au fost găsite, de asemenea, mai multe obiecte de valoare, din aur: ceasuri de aur, brățări, cercei, inele, lănțișoare, o broșă, un pandantiv, dinți de aur etc. Din declarațiile martorilor, se știa că victimele au fost jefuite, dar doar parțial.[2]



[1] Întrucât monumentul se află într-un loc greu accesibil, oferim câteva informații suplimentare despre acesta. Pe monument, stă scris, în limbile română și ebraică: „Sfânt este acest loc. În acest loc, odihnesc trupurile curate ale sfinților martiri, bărbați, femei și copii ai Comunității Evreiești Sculeni – Republica Moldova, Sculeni – România și din împrejurimi. Ei au fost uciși, jertfiți și masacrați mișelește de criminalii fasciști și acoliții lor. Martirii evrei au fost obligați să sape mai întâi groapa comună apoi au fost împușcați, iar trupurile lor au fost aruncate în această groapă deși mulți dintre ei mai erau încă în viață. Urmașii acestora au transferat o parte din oseminte la Cimitirul Evreiesc din Iași. Fie ca acest monument să stea mărturie și amintire pentru sufletele lor nevinovate. Acest loc a fost îngrădit și restaurat prin grija și cu ajutorul adepților rabinului din Sculeni. New York, SUA, Anul 2000.” În 2010, monumentul nu mai era împrejmuit, era profanat cu inscripții și începuse să se degradeze.

[2] Raport de expertiză medico legală, semnat de dr. Vasile Hurghișiu, șeful postului de jandarmi Holboca Petru Ghimeș și reprezentanți ai Comunității Evreilor din Iași, Iosif Froimovici, Aron Aronovici, Aron Froimovici, David Leizer și Mihel Iosif, United States Holocaust Memorial Museum (USHMM), Serviciul Român de Informații (SRI), RG 25.004M, Rola 48, Dosar 108233, Volum 25, f. 180-194; Proces verbal din 28 septembrie 1945, loc. cit., Rola 44, Dosar 108233, volum 46, f. 39.

Comentarii

Lasa un comentariu.

Nume: (camp obligatoriu)

E-Mail: (camp obligatoriu)

Website: (optional)

Mesaj: (camp obligatoriu)

Trimite comentariul