Groapa comuna de la Popricani (Iasi)

Adrian Cioflâncă

În anul 2010, la distanță de 3 kilometri (măsurați pe GPS, în linie dreaptă) de gropile comune de la Stânca, a fost descoperită în pădurea Vulturi din comuna Popricani (județul Iași, la 11 kilometri pe linie directă de orașul Iași) o altă groapă comună. Descoperirea a urmat unei investigații de istorie orală (susținută de United States Holocaust Memorial Museum din Washington, SUA) și arheologie forensică (într-un proiect tutelat de Instititul Național pentru Studierea Holocaustului în România „Elie Wiesel”, INSHR-EW) care a fost coordonată de Adrian Cioflâncă.[1]

Informații publice despre posibila existență a unor gropi comune în comuna Popricani[2] au apărut în 2002, în urma unor explorări jurnalistice. Începând cu iulie 2002, ziaristul Cătălin Croitoru a publicat în ziarul „Monitorul de Iaşi”, timp de câteva luni, mai multe articole în care cita mărturii ale unor localnici din satele comunei Popricani, care au văzut, în iunie 1941, evrei din Iaşi transportaţi în coloane, prin Ţicău, până în pădurea de lângă satul Vulturi, unde au fost împuşcaţi şi îngropaţi în gropi comune.

Printre persoanele intervievate, s-au numărat Costache Grădinaru (80 de ani în 2002, 19 ani în 1941), Ion Bosânceanu (73 de ani în 2002, 12 în 1941) şi Dumitru Grădinaru (87 de ani în 2002, 26 în 1941).  Aceştia au povestit că, la câteva zile după intrarea României în război pe 22 iunie 1941, au văzut coloane de evrei – bărbaţi, femei, copii, bătrâni –, escortaţi de soldaţi români în pădure, în zonele cunoscute ca „Valea Climoaiei” şi „Poiana lui Ţârdea”, unde au fost puşi să sape gropi comune, după care au fost împuşcaţi şi îngropaţi. Nici unul din martori nu a văzut crimele propriu-zise, dar au auzit focuri de armă automată după ce evreii au fost duşi în pădure şi, ulterior, au văzut gropile comune. În plus, spuneau ei, la acea vreme faptele erau cunoscute de toată lumea din zona Popricani. Martorii nu s-au putut pune de acord asupra numărului victimelor: unul a vorbit de câteva zeci, altul de câteva sute.

În august 2002, în urma articolelor din presă, autorităţile locale au decis, cu încuviinţarea primului ministru de atunci, Adrian Năstase, să înceapă o investigaţie pentru a stabili dacă informaţiile se confirmă. A fost formată o Comisie de Anchetă, compusă din reprezentanţi ai autorităţilor locale, jandarmi, procurori militari şi arheologi. Cu ajutorul jandarmilor şi al unei echipe de muncitori ai unei întreprinderi de electricitate – nepregătiţi pentru munca specifică la care fuseseră angajaţi – au fost săpate două gropi superficiale în zonele indicate de martori – „Valea Climoaiei” şi „Poiana lui Ţârdea”, locații aflate la distanță de 2 kilometri una de alta.

Investigațiile au fost întrerupte de mai multe ori şi suspendate definitiv în octombrie 2002, fără a se găsi ceva. Motivul oficial al încetării cercetărilor a fost înrăutăţirea vremii, dar un rol trebuie să-l fi jucat şi opoziţia făţişă a mai multor reprezentanți ai autorităților locale faţă de săpături, pe care le-au considerat „pierdere de vreme”. Peste doi ani, responsabili din Iași s-au declarat gata să reînceapă cercetările, dar nu a mai fost făcut nici un demers concret.

Pornind de la aceste informații, în 2009 și 2010, cu sprijinul USHMM, au fost culese mai multe interviuri de istorie orală din satele comunei Popricani. Mărturiile cele mai importante au fost furnizate de Vasile Enache (satul Cuza Vodă, născut în 1925), Ion Bosânceanu (satul Vulturi, născut în 1929), Lucica Baltaru (satul Vulturi, născută în 1935), Natalia Tudosă (satul Vulturi, născută în 1928), Constantin Tudosă (satul Vulturi, născut în 1924), Constantin Macovei (satul Cuza Vodă, născut în 1924), Pavel Haralamb (satul Cuza Vodă, născut în 1924), Andrei Bucătaru (satul Popricani, născut în 1918), Dumitru Grădinaru (satul Vulturi, născut în 1915).

Toţi martorii intervievaţi și-au amintit că în timpul războiului au fost aduşi evrei, împuşcaţi în pădurea din comuna Popricani şi îngropaţi în gropi comune. Mărturiile celor cu amintiri mai precise au câteva puncte comune: evreii au fost aduşi din Iaşi în vara anului 1941 în pădurea Vulturi din actuala comună Popricani; au fost mai multe coloane de evrei, escortate de soldaţi; aceştia foloseau călăuze locale, răsplătite ulterior cu haine de la victime; evreii au fost obligaţi să-şi sape singuri gropile; după aceasta, au fost dezbrăcaţi, împuşcaţi şi aruncaţi în gropi comune; numărul victimelor oscilează de la câteva zeci la câteva sute.[3]

Tragedia este plasată temporal de către cei intervievaţi în vara anului 1941, la puţin timp de la intrarea în război a României. Martorii îşi aduc aminte că evreii proveneau din Iaşi şi presupun că masacrul era legat de pogromul de la Iaşi, care a izbucnit la sfârşitul lunii iunie 1941. Toţi martorii au indicat „Valea Climoaiei” şi „Mormântul Jidanului” ca fiind locurile unde s-ar fi aflat gropile comune. Cele mai multe mărturii vorbesc de existența a două gropi comune.

Cea mai importantă mărturie a fost oferită în 2010 de Vasile Enache, care, spre deosebire de ceilalți martori, a asistat direct la masacrul din pădurea Vulturi. Acesta a povestit că în ziua masacrului păștea vacile în pădure, iar curiozitatea l-a împins spre locul unde erau masați evreii. A fost interceptat la un moment dat de soldați, care, conform spuselor lui Enache, au crezut că este evreu și au amenințat că îl vor împușca alături de evreii escortați în pădure. Enache a văzut cu ochii lui masacrul. Iată ce povestește:

„Soldaţii au scos patru evrei şi ăia au făcut o groapă mare, mare, mai mare decât statul unui om. Erau trei gropi cu totul, una lângă alta. [Pe] evreii cu haine bune îi dezbrăca[u]. Era unul Ştefan Clim din sat care îi dezbrăca. După aia, puneau câte zece evrei pe malul gropii, în fund şi cu picioarele în groapă. Iar românii noştri trăgeau cu puşca şi ei cădeau în groapă. Era soldatul şi evreul, fiecare ochea câte unul de la doi metri. După aia cobora[u] patru evrei în groapă ca să aranjeze morţii. (…) Gropile sunt lângă un dâmb, mai jos 10-15 metri, într-o poiană. Erau mai mult de o sută de evrei şi nu a scăpat nici unul. Zac acolo şi acuma.”[4]

Vasile Enache a fost cruțat după ce le-a demonstrat soldaților, cu ajutorul unor vecine din satul Cuza Vodă, că este creștin ortodox.[5]

Pe baza mărturiei lui Vasile Enache și a indicațiilor în teren date de acesta, coroborate cu expertiza arheologică și cu datele obținute cu ajutorul detectoarelor de metal, au fost efectuate săpături în pădurea Vulturi, în „Valea Climoaiei”, pe locul numit „Mormântul Jidanului”. Groapa a fost găsită, în octombrie 2010, la distanță de circa 10 metri de un dâmb din „Valea Climoaiei” unde se săpase în 2002.[6] Pe 26 octombrie, au apărut primele fragmente de oase purtate în lateral față de groapă și mai spre suprafață de rozătoare. Au fost notificate autoritățile, iar în seara zilei de 27 octombrie săpăturile au scos la iveală primele trei cranii aflate unul lângă altul și talpa unui pantof de femeie. Astfel au apărut primele indicații că era vorba despre o groapă comună și despre victime civile.

Cercetările au continuat până pe 4 noiembrie 2010 fără asistența autorităților. În acest timp, a fost decopertată groapa pe toată suprafața și delimitat conturul acesteia.

Pe 5 noiembrie au apărut primele informații în presă, în România și străinătate,[7] despre groapa comună, iar la sediul INSHR-EW din București a fost organizată o conferință de presă în care au fost date primele informații de specialitate despre descoperire. În aceeași zi, Parchetul Militar Iași de pe lângă Tribunalul Militar Iași a declanșat o anchetă penală la fața locului, preluând coordonarea cercetărilor, dar păstrând colaborarea cu echipa din proiectul INSHR-EW.

Până la acel moment, echipa de arheologi relevase prezența în groapă a cel puțin 16 cadavre, dintre care unele de copii și femei. În preajma gropii au fost identificate cu ajutorul detectoarelor de metal tuburi de gloanțe de calibru 7,92 mm de producție românescă (Copșa Mică Cugir – inscripție CMC și Pirotehnia Armatei – inscripție PA) din anii 1939 și 1940, iar în groapă arheologii au depistat, printre cadavre, gloanțe trase.  La distanță de 4 metri față de groapă, la baza unui copac, au fost depistate mai multe benzi de gloanțe netrase, indicând un mic depozit de muniție al soldaților care au participat la execuție.

Cercetările la fața locului au fost continuate de o echipă mixtă, arheologilor și echipei de la ISU adăugându-li-se procurori militari, criminaliști și medici legiști. Pe 22 noiembrie, resturile osteologice au fost prelevate în totalitate de autorități, pentru analize, iar groapa a fost acoperită.

Analiza medico-legală a relevat că în groapa din pădurea Vulturi se găseau 36 de cadavre, dintre care 12 copii, 9 femei și 15 bărbați. Sexul copiilor nu a putut fi aflat din cauza deteriorării oaselor sub impactul factorilor de mediu în cei 70 de ani cât au stat îngropate. Situația pe vârste a victimelor stă în felul următor. Copiii aveau vârste între 2 și 16 ani, mai exact: 1 avea între 2 și 3 ani, 1 între 6 și 7 ani, 2 între 7 și 8 ani, 2 între 10 și 12 ani, 2 între 12 și 14 ani, 2 între 13-15 ani și 2 între 15 și 16 ani. Bărbații aveau între 17 și 80 de ani, dintre care:  1 avea între 17 și 19 ani, 1 între 18 și 20 de ani, 1 între 19 și 24 de ani, 1 între 30 și 40 de ani, 1 între 40-50 de ani, 1 între 45 și 60 de ani, 5 între 50 și 70 de ani, 2 între 60 și 70 de ani și 2 între 70 și 80. Femeile aveau, de asemenea, vârste între 17 și 80 de ani, cu următoarea distribuție: 1 avea între 17 și 19 ani, 1 între 20 și 25, 2 între 25 și 30, 2 între 30 și 40, 1 între 35 și 45, 1 între 50 și 70 și 1 între 60 și 80.

Simplificând, situația arată astfel:

Tabel

Groapa comună din pădurea Vulturi Sex\Vârstă 0-1 1-6 6-12 12-18 18-40 Peste 40 Total
Sex nedeterminat 1 5 6 12
Masculin 4 11 15
Feminin 7 2 9
Total 11 13 36

Distribuția cadavrelor în groapa comună din pădurea Vulturi, în funcție de vârsta și sexul victimelor

Așadar, și în acest caz, vorbim despre victime civile, fără apărare. Între cele 36 de victime se numărau doar 4 bărbați cu vârste între 18 și 40 de ani. Este de remarcat și în acest caz ponderea extrem de mare, din totalul victimelor, a copiilor și femeilor.


[1] Datorăm mulțumiri domnilor Radu Ioanid (USHMM) și Alexandru Florian (INSHR-EW) pentru sprijinirea acestui proiect. Din echipă au făcut parte: dr. Neculai Bolohan (Universitatea „Al. I. Cuza”), care a coordonat echipa de arheologi formată din studenții masteranzi sau doctoranzi Sebastian Drob, Alexandru Gafincu, Tudor Mandache, Ion Stoian și Cătălin Ciobanu; Elisabeth Ungureanu (asistență management proiect); Eliza Cocea și Mădălina Ungureanu (documentare). Adresăm mulțumiri, de asemenea, echipei de la Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Mihail Grigore Sturdza” (ISU) al Județului Iași conduse de maistrul specialist pirotehnist David Catană, care a operat detectoarele de metal. Nu în ultimul rând, apreciem colaborarea cu Parchetul Militar Iași, condus de prim-procurorul Irinel Rotariu, și cu echipa de procurori, criminaliști și medici legiști desemnată a investiga masacrul din pădurea Vulturi.

[2] Comuna Popricani din județul Iași are în componenţă 9 sate, dintre care Vânători, Vulturi, Cuza Vodă, Cârlig.

[3] Mărturiile cele mai importante sunt reproduse în anexa acestui studiu.

[4] Interviu cu Vasile Enache, realizat de autor, 20.09.2010.

[5] Pentru detalii, vezi Nicoleta Bunduc, Adrian Opriș, Coșmarul masacrului din pădure, în „Ziarul de Iași”, 6.11.2010. 

[6] În octombrie 2010, echipa de arheologi a continuat timp de câteva zile săpătura din 2002 din Valea Climoaiei, de pe dâmb, dar a constat că solul nu prezenta urme de intervenție umană care să indice prezența unei gropi comune, așa încât locația aceasta a fost abandonată pentru a se continua săpătura la poalele dâmbului, în locul indicat de Vasile Enache, acolo unde arhelogul Neculai Bolohan a observat o porțiune de sol accidentată și unde detectoarele de metal au semnalat prezența a numeroase tuburi de cartuș.

[7] Vlad Stoicescu, România se înșurubează definitiv pe harta Holocaustului, în „Evenimentul Zilei”, 5.11.2010; Nicoleta Bunduc, Gropi comune la 10 km de Iași, în „Ziarul de Iași”, 5.11.2010; Alison Mutler, Holocaust-Era Mass Grave Found in Romania, Associated Press, 5.11.2010; știrea a fost preluată de zeci de publicații electronice din întreaga lumea (BBC, Agence France-Presse, Reuters, CNN, Fox News, The Washington Post, MSNBC, CBS, USA Today, Herald Sun, Daily Mail, Haaretz, Jerusalem Post, China Post, The Seattle Times etc); publicația „Time” a dedicat un material larg subiectului: Rupert Wolfe Murray, A Mass Grave
Raises Ghosts of Romania’s Holocaust Past, în „Time”, 12.11.2010. 

Comentarii

Un comentariu

  • Visit site
    Posted Acum 1 an

    Dumnezeu sa-i odihneasca pe cei decedați. Toată stima pentru dumneavoastră si echipa de cercetare.

    by Elena Dag on decembrie 28, 2015 12:32 am | Răspunde

Lasa un comentariu.

Nume: (camp obligatoriu)

E-Mail: (camp obligatoriu)

Website: (optional)

Mesaj: (camp obligatoriu)

Trimite comentariul