Noutati

ROSU

3 luni in urma

Zilele acestea se fac 76 de ani de la Pogromul de la Iași. Care a pornit de la niște zvonuri. A mai existat un declanșator, mai puțin cunoscut: culoarea roșie.

În zilele războiului, ca urmare a intensei propagande anticomuniste a autorităților române, culoarea roșie era asociată mecanic, pavlovian, cu bolșevismul. Și pentru că bolșevismul era echivalat cu evreitatea (și invers), roșul era, în același timp, un semnificant al iudaității.

Roșul, cândva la modă, și-a pierdut neutralitatea și appeal-ul. Posesia de obiecte roșii a devenit incriminantă. Și nu era doar un prost obicei de gândire. Această asociere a pătruns în gândirea polițienească și militară. A fost cauza unor arestări abuzive și crime. » Read more

Informații noi despre masacrele antisemite din 1940

2 ani in urma

Anul acesta se fac 75 de ani de la pogromul de la Dorohoi. Pe 1 iulie 1940, militari români, care se retrăgeau din nordul Bucovinei după ultimatumul sovietic, au ucis câteva zeci de evrei din oraș și împrejurimi. Tragedia a rămas în memoria colectivă prin mărturiile evreilor dorohoieni care au scăpat din urgia de atunci. Federația Comunităților Evreiești din România a organizat în fiecare an manifestări comemorative – am participat la cele din acest an, putând cerceta la pas zonele în care s-au produs principalele episoade ale pogromului. Puține documente au ieșit la lumină după război și, timp de mai multe decenii, istoricii au trebuit să se mulțumească cu ce au publicat Matatias Carp și Marius Mircu imediat după Holocaust. În 1940, a fost făcută o anchetă de formă, care nu este de mare ajutor pentru reconstituirea faptelor. Documentele militare sunt seci și, în general, distorsionează realitatea. După război, au fost finalizate mai multe investigații judiciare privind pogromul și au fost identificați câțiva dintre cei vinovați pentru izbucnirea violențelor. Documentația acestor investigații a fost ținută la secret de Securitate și poate fi consultată abia acum, după ce Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a preluat dosarele proceselor criminalilor de război.

Dificultatea studierii crimelor în masă

În cazul violențelor colective, stabilirea responsabilităților este foarte dificilă. De altfel, este mai probabil ca o izbucnire să se producă atunci când există perspectiva impunității. Oameni, de multe ori cu motivații diferite, participă la un act violent colectiv când agresiunea pare permisă sau legitimă și când este puțin probabil să existe consecințe punitive. Din nefericire, s-a întâmplat des ca agresorii să fi fost îndreptățiți în speranța lor, pentru că justiția a putut trage la răspundere doar o parte dintre vinovați. Sau pe nici unul. Lipsa voinței politice, a priceperii judiciare, a instrumentelor legale necesare sau a presiunii sociale pro-justiție lucrează în favoarea impunității. În plus, situațiile în care se desfășoară violența colectivă sunt foarte complicate și decelarea ulterioară a responsabilităților este anevoioasă, uneori imposibilă. Agresorii – care în cazul crimelor motivate ideologic pot să nu aibă o legătură directă cu victimele, deci nu sunt ușor de identificat – știu acest lucru și profită. » Read more

PORTRETUL UNUI CRIMINAL OBISNUIT

Bocancea Gheorghe (foto CNSAS)

Holocaustul nu a fost doar rezultatul acțiunii unor figuri dereglate, cu predispoziții sadice sau orbite de ideologie. Fără convertirea la crimă a unor oameni „obișnuiți” nu s-ar fi ajuns ca violența antisemită să aibă bilanțul catastrofal înregistrat la finalul celui de-al război mondial.

Tema „banalităţii răului” (H. Arendt) şi cea a „criminalilor normali” (Cr. Browning) sunt deja vechi în dezbaterile privind Holocaustul, dar cercetările teoretice și empirice scot mereu la iveală lucruri surprinzătoare. Prăbușirea morală adusă de fascism rămâne tulburătoare și misterioasă. Oameni cu vieți obișnuite, intrați în logica infernală a unei ideologii care glorifica crima și în angrenajul unor instituții menite a produce violență într-o manieră organizată, s-au transformat radical.

Expunerea la propaganda antisemită care a declasat evreitatea în zona subumanităţii şi a transformat-o în ţintă, dezangajarea etică sub efectul unui discurs care justifica crima și garanta impunitatea, ideea de război total ce includea categorii de civili între dușmanii combatanți, banalizarea, raţionalizarea şi rutinizarea violenţei produse de instituții redirecționate de la misiunea lor originară, birocratizarea comportamentelor criminale și, ca efect, compartimentarea conștiințelor, presiunea de grup, cultura conformismului, carierismul, frica şi instinctul de auto-conservare au contribuit toate la pervertirea oamenilor obișnuiți.

În România, nu se știe mai nimic despre „criminalii obișnuiți” care au participat la Holocaust. Asocierea regimului antonescian la proiectul genocidar nazist este deseori descrisă ca o catastrofă care s-a produs anonim, într-o schemă narativă în care nu mai contează nici numele criminalilor, nici cele al victimelor. Jörn Rüsen numea această strategie discursivă „anonimizare”. Când vine vorba despre responsabilități, discuția se limitează adesea la Ion Antonescu și anturajul său. Regimul comunist i-a catalogat pe oamenii regimului antonescian implicați în atrocități drept „simpli executați” și „unelte oarbe ale fascismului”, iar discuția nu a progresat foarte mult de atunci. Agresorii nu au chip, nu au profil, iar motivația acțiunilor este dedusă mecanic din prezumții despre caracteristicile fascismului și natura umană. » Read more

CHIPURILE RAULUI

3 ani in urma

O scenă din pogromul de la Iași. Evreii evacuați din Iași care au supraviețuit primului tren al morții au fost debarcați temporar la Târgu Frumos, unde au fost strânși la sinagogă. Acolo o parte au fost executați din ordinul comisarului Ion Botez și toți au fost jefuiți.

Iată ce povestește un supraviețuitor, Podlog Moise:

„…comisarul Botez a început să strige după lista nominală întocmită câte zece dintre noi care erau scoși din sinagogă și numaidecât executați din ordinul comisarului Botez. Noi din sinagogă auzeam focurile de mitralieră, dar nu pot ști cine a săvârșit execuția. În felul acesta au fost scoși dintre noi 20 de persoane. Cei care rămăsesem în sinagogă văzând că cei ce erau strigați erau împușcați, am refuzat să mai ieșim vreunul dintre noi când comisarul Botez a continuat să ne strige numele. Comisarul Botez când a văzut că niciunul dintre noi nu mai vroia să iasă din sinagogă a scos un revolver din buzunar cu care a tras două focuri în plafonul sinagogei, spunându-ne: «Dacă aveți un Dumnezeu să vă ajute eu nu pot să vă ajut, și dacă nu vă place moartea asta, am să vă dau eu moarte mai grea!» Numaidecât după aceasta comisarul Botez ne-a ordonat să ne culcăm cu toții la pământ cu fața în jos pe podeaua sinagogei și să nu ridicăm capul. După aceasta a dat ordin gardianului Ioan Vătăjanu și altor gardieni care se găseau acolo și pe care nu-i cunosc să ne lovească cu ciomagul. Am văzut pe gardianul Vătăjanu cum lovea cu ciomagul pe cei ce erau culcați la pământ. Când mi-am dat seama că se apropie să mă lovească și pe mine m-am ridicat și am încercat să fug. Atunci Ioan Vătăjanu mi-a spus «Vrei să fugi, nu-ți place asta?», lovindu-mă cu ciomagul peste șale, din cauza cărei lovituri am căzut jos lângă un evreu care se găsea întins la pământ. Când Ioan Vătăjanu a ajuns la evreul lângă care căzusem aceasta s-a ridicat și l-a rugat să nu-l omoare fiindcă este tată de copii. La această rugăminte gardianul Vătăjanu l-a întrebat «Nu-ți place moartea asta, îți dau eu alta!», după care a scos un cuțit și i-a tăiat capul. Îngrozit de ceea ce văzusem m-am ridicat și am încercat să mă ascund în sinagogă, care arăt că fusese împărțită în două, un compartiment pentru bărbați și un compartiment pentru femei. Am sărit în compartimentul rezervat femeilor și când am văzut și acolo cadavre am revenit de unde plecasem.”

iunie 29, 20134 ani in urma

FOTOGRAFII NOI CU POGROMUL DE LA IASI

În ultima vreme, au apărut fotografii noi cu Pogromul de la Iași.

Pe 30 iunie 1941, a doua zi după pogrom, represaliile împotriva populației evreiești au continuat în Iași, familii întregi fiind scoase din casă și omorâte fără nici un motiv. Între crimele produse pe 30 iunie s-a numărat și o execuție produsă la strada Vasile Conta, în care au fost uciși Kunovici, proprietarul unui magazin de pălării din Str. Ștefan cel Mare, Filip Simionovici, brutar din Str. I.C. Brătianu, Nacht din imobilul Adace și fostul cârciumar Millo. Printre victime s-a numărat și o familie, împreună cu copilul. Scena a fost surprinsă într-o fotografie făcută publică după război și utilizată la procesului criminalilor de război implicați în pogrom (1948). Acum au apărut patru noi fotografii ale acelei scene. Una dintre ele reprezintă un alt cadru al fotografiei cunoscute, doar că este mai clară, arată o roată de bicicletă și picioarele unor oameni care privesc cadavrele. Nu știm unde se găsește originalul acestei fotografii – ea circulă pe internet prin intermediul unui fișier ppt. De asemenea, au apărut trei cadre fotografice noi ale aceleiași scene, pe un film foto scos la vânzare recent, lăsat de soldat german care a participat la Operațiunea Barbarossa și a trecut și prin Iași în timpul pogromului. Fotografiile noi lărgesc perspectiva și arată că trupurile neînsuflețite erau abandonate, expuse, în plină stradă, sub privirile nepăsătoare ale trecătorilor, civili și militari. Atașez și un document, care povestește masacrul în termenii kafkieni ai limbajului oficial de atunci.

Fotografia publicată imediat după război și utilizată la Procesul Pogromului de la Iași

Cadru nou al scenei tragice din Strada Vasile Conta, într-o fotografie apărută recent.

» Read more

iunie 28, 20134 ani in urma

TREI FOTOGRAFII INEDITE CU POGROMUL DE LA IASI

Fotografiile au fost achiziționate recent de United State Holocaust Memorial Museum din Washington DC si conțin imagini cu scene importante din timpul zilei de 29 iunie 1941.

Cea mai importanta este fotografia, unica, din timpul selecției aleatorii făcute în dimineața zilei pogromului, prin care evreii au primit un bilet pe care scria „Liber”. După puțin timp, acest bilet de liberă trecere nu mai avea nici o valoare, fiind considerat de mulți o capcană pentru a-i atrage pe evrei în Curtea Chesturii. Celelalte două fotografii arată grupuri de evrei reținuți, care erau împinși spre Chestură. Acolo aveau să fie bătuți, unii masacrați, apoi încărcați în trenurile morții.

  • 0
  • 1
  • 2

#EDD015fadetrue

noiembrie 12, 20124 ani in urma

"DEGRADAREA MORTII". VIOLENTA FIZICA SI VIOLENTA SIMBOLICA IN TIMPUL POGROMULUI DE LA IASI

Vă invit joi, 15 noiembrie a.c., la comunicarea pe care o susțin la Universitatea „Al. I. Cuza” (Casa Catargi, H1, ora 16.00) în cadrul manifestărilor tutelate de Institutul de Istorie „A. D. Xenopol”, cu tema Degradarea morții. Violență fizică și violență simbolică în timpul pogromului de la Iași.

Titlul reproduce o formulă utilizată de filozoful italian Giorgio Agamben pentru a descrie tipul de deterioare a standardelor umane produs de crimele Holocaustului. Biopolitica instrumentată de naziști și aliații lor a adus atingere nu doar demnității vieții, ci și demnității morții. Al doilea război mondial, construit pe ideea „războiului total”, a produs un nivel fără precedent de violență împotriva corpului uman, viu sau mort, de la mutilări inimaginabile la profanarea cadavrelor. Distincția dintre combatanți și civili din dreptul clasic al războiului s-a pierdut, iar ținta principală au fost cei vizați de discursul etnicist/rasist și de psihoza întreținută propagandistic a „dușmanului intern”: evreii.

Anii 1940-1941 au adus un val de violențe extreme împotriva evreilor din România și teritoriile ocupate de autoritățile române: omorârea prin împușcare, înjunghiere, înecare, spânzurare, sufocare, incendiere, bătaie, înfometare, aruncare pe ferestrele clădirilor sau trenurilor, execuții sumare precedate de ritualuri umilitoare și de torturi, violuri etc. Au fost numeroase cazurile în care oamenii au fost îngropați de vii. Cadavrele au fost de asemenea ținta violențelor, în timpul rebeliunii legionare, a pogromului de la Iași și a masacrelor din nord-estul României, Basarabia, Bucovina și Transnistria: au fost cazuri în care cadavrele au fost decapitate, jupuite, eviscerate, străpunse cu obiecte, violate, atârnate în cârlige de abator, expuse demonstrativ prin oraș sau pe trenuri; foarte des părți din corpul victimelor au fost excizate pentru jaf sau ca trofeu. Victime au fost bărbați în toată puterea, dar și copii, femei și bătrâni.

Moartea socială a victimelor, ștergerea drepturilor și identităților lor, a fost urmată de moartea atroce și îngroparea în gropi comune. România nu a avut profesioniști ai crimei precum Germania nazistă (cei mai cunoscuți fiind cei din Einsatzgruppen). În cazul nostru, marea majoritate a crimelor au fost comise de oameni obișnuiți – soldați, polițiști, jandarmi, gardieni publici, legionari, civili. Aceștia au fost socializați prin intermediul propagandei fasciste și antisemite, radicalizați și dezumanizați de război, și au intrat în agrenajul crimei pentru a participa la fantasma ideologică care viza „rezolvarea cu orice mijloace a problemei evreiești”. Au existat și cazuri în care unele persoane sau mici unități s-au specializat în execuții, drumul lor prin România și Basarabia lăsând în urmă mai multe gropi comune.

Motivațiile concrete pentru participarea la crima în masă diferă de la caz la caz, mergând de la jaf, răzbunare și invidie socială până la zel ideologic. Există o micropolitică a violenței, după cum ne spune Charles King, dar valul de crime produs în 1940-1941 nu poate fi explicat în afara cadrelor Holocaustului. Mecanismul infernal al proiectului genocidar pus în mișcare de naziști și aliații lor a făcut ca oameni obișnuiți să se transforme în agresori. Acest lucru nu era posibil fără suspendarea eticii tradiționale. Ideologii noii ordini au mers de la ideea destituirii temporare a normelor morale, a ceea cei ei numeau „umanism”, până la fundamentarea unei noi etici în care violența era raționalizată și crima justificată.

Unii dintre cei care au depășit bariera mentală spre crimă au plătit după război, în procesele despre care abia de câțiva ani aflăm mai multe din documentele de la CNSAS. Alții nu au plătit. Și dintre cei care au plătit și dintre cei care nu au plătit, puțini și-au recunoscut faptele și și-au exprimat regretul. Semn că etica extremistă a lăsat urme în mințile lor.

În comunicarea prezentată la Universitatea Iași, voi vorbi despre atrocitățile din timpul pogromului de la Iași, despre modalitățile de a ucide și a muri înregistrate de documente și mărturii de istorie orală pentru iunie-iulie 1941. Comunicarea este pregătită pentru volum în cadrul unui proiect internațional la care particip pe tema Corpses of Mass Violence and Genocide, susținut de European Research Council (http://www.corpsesofmassviolence.eu/).

Titlul inițial al comunicării era Degradarea morții. Identități șterse, corpuri distruse și cadavre mutilate în timpul pogromului de la Iași. Titlul era prea dur într-o manifestare publică: există o pudoare construită cultural față de violență și moarte pe care este obligatoriu să o menajăm. Fondul de discuții rămâne însă acesta, urmând a fi analizate mecanismele violenței colective din vara anului 1941. Concret, voi evalua câțiva predictori și declanșatori ai violenței, efectele violențelor asupra corpurilor și cadavrelor și, în final, voi trece în revistă câteva profiluri de criminali de război. Vă așteptăm.

Adrian CIOFLÂNCĂ

PS Afișul evenimentului a fost realizat de Jup (Lucian Amarii).

octombrie 27, 20124 ani in urma

TRASEUL MEMORIEI

Am reconstituit prin intermediul unei galerii foto reperele principale ale locurilor memoriei care au legătură cu istoria Pogromului de la Iași. Astfel, am ilustrat traseul urmat de evreii din Iași, în iunie-iulie 1941, oferind fotografii recente cu Obeliscul comemorativ de lângă Sinagoga Mare din Iași, curtea și interiorul fostei Chesturi de Poliție de pe str. Vasile Alecsandri, gara din Târgu Frumos, unde au fost descărcate cadavrele din trenul morții Iași-Călărași, gropile comune din cimitirul evreiesc din Târgu Frumos, gara și cimitirul evreiesc din Roman, unde au rămas alte victime din același tren, și gara și cimitirul evreiesc din Podu Iloaiei, unde sunt victimele din al doilea tren al morții.

În privința semnalării memoriale a locurilor pomenite, lucrurile sunt amestecate. Pe obeliscul din fața Sinagogii, pe clădirea fostei Chestur și pe clădirea Gării Iași au apărut din 2011, odată cu împlinirea a 70 de ani de la pogrom, inscripții noi, montate cu sprijinul Institutului Naționale pentru Studierea Holocaustului din România. Pe obelisc era o inscripție veche, de pe vremea când Ion Iliescu era prim secretar PCR la Iași. Pe clădirea Chesturii fusese montată în 2000 de către un cetățean canadian o mică placă. La gara Iași, nu exista până în 2011 nici o mențiune. În Cimitirele evreiești din Iași, Podu Iloaiei și Târgu Frumos au rămas inscripții de pe vremea ridicării monumentelor comemorative, la câțiva ani după război. În gara Roman, există un bust al salvatoarei Viorica Agarici. În gările din Podu Iloaiei și Târgu Frumos nu există nici o mențiune la pogrom.

Fotografiile au fost realizate, în cea mai mare parte, în 2009, în timpul vizitei unei delegații american organizate de USHMM, și în 2012, de către Mădălina Ungureanu și Adrian Cioflâncă. Galeria poate fi vizionată AICI.

octombrie 9, 20125 ani in urma

CU OCAZIA ZILEI COMEMORATIVE DE 9 OCTOMBRIE 2012

Cu ocazia zilei de 9 Octombrie, Ziua națională de comemorare a victimelor Holocaustului, anunțăm lansarea site-ului http://www.pogromuldelaiasi.ro/, pe care l-am realizat împreună cu o echipă de cercetători și cu sprijinul firmei Arhipelago. Site-ul valorifică documente și fotografii strânse prin cercetare științifică în arhive din România, SUA și Israel, pentru a pune la dispoziția publicului informații relevante despre tragedia care a marcat Iașul în vara anului 1941.

Pogromul de la Iași a fost cel mai mare masacru produs pe teritoriul României în secolul XX și este încă insuficient cunoscut. Aceasta în ciuda volumului impresionant de documentație care se găsește în arhive și biblioteci. Uitarea, ignoranța, antisemitismul, închiderea arhivelor, toate au făcut ca un subiect atât de serios să devină tabu în dezbaterile publice și istoriografice.

Punerea la dispoziție a informațiilor nu va rezolva spectaculos problema, dar va fi, fără doar și poate, benefică pentru cei care vor să știe. Site-ul – care este încă în construcție și, oricum, va fi updatat și modificat în permanență – se adresează atât specialiștilor (conține imagini și documente inedite), cât și studenților, jurnaliștilor și tuturor celor interesați de istoria recentă. » Read more

august 24, 20125 ani in urma

Presa despre comemorarea Pogromului de la Iasi

La 70 de ani de la ororile care s-au petrecut in oras si judet, autoritatile ii recunosc oficial pe supravietuitorii Holocaustului de la Iasi, numindu-i „cetateni de onoare”. Este un eveniment istoric dupa ce, zeci de ani, aceste orori au fost tinute ascunse sub pres: mai intii din ratiuni ideologice, apoi din uitare. „Am 89 de ani si imi vine sa pling ca un copil”, izbucneste in lacrimi, in fata noastra, un supravietuitor care a trait intreaga viata cu traume de neimaginat. „Ziarul de Iasi”, care a prezentat in anii trecuti, in premiera nationala, marturii cutremuratoare ale unor supravietuitori, continua astazi aceasta serie cu alte povesti uluitoare despre supravietuire si curaj ale unor victime. Cifra oficiala a numarului mortilor in Pogromul de la Iasi este de 13.000. In ciuda amplorii sale, tragicul eveniment nu este nicaieri pomenit in programa scolara.