Adrian Cioflâncă

Victimele Pogromului de la Iasi – Itic Marcu BODINGHER

#numenunumere

Ițic Marcu BODINGHER, contabil de meserie, născut la Suceava în 1897, a fost scos din casa sa din Iași, duminică, 29 iunie 1941, la 6 dimineața, de un gardian public și un militar, împreună cu soția și fiul, și duși la Liceul Național. Soției, cu care era căsătorit din 1927 și care avea atunci 41 de ani, și copilului, Martin, de 12 ani, li s-a dat drumul. Marcu a fost reținut în continuare, până a fost urcat în trenul morții spre Podu Iloaiei, unde a și murit pe 30 iunie, la 44 de ani.

Victimele Pogromului de la Iasi – Buium CAUFMAN

3 ani in urma

#numenunumere

Informațiile despre Buium CAUFMAN au rămas din dosarul pe care soția sa l-a pregătit după război pentru a fi recunoscută suferința familiei sale. Buium a fost ridicat pe 29 iunie 1941 de la domiciliul din str. Horia nr. 10, dus la Chestură, unde a fost bătut crunt, apoi a fost urcat într-un vagon supraaglomerat din trenul morții spre Podu Iloaiei, iar acolo a murit sufocat, la doar 31 de ani (era născut la 14 iulie 1910). Soția sa în vârstă de 30 de ani, Haia, cu care era căsătorit din 1934, tocmai rămăsese însărcinată. În martie 1942, avea să se nască Betti. Cei doi mai aveau o fată, Ana, care avea 6 ani la pogrom. Buium se ocupa cu tâmplăria, iar soția sa îl ajuta (la profesie figura ca „lustruitoare de mobilă”). Moarte soțului a făcut să dispară sursa de venituri a familiei.

Victimele Pogromului de la Iasi - Avram GLÜCKMAN

3 ani in urma

#‎numenunumere‬

Avram GLÜCKMAN, născut la 3 iulie 1913, de profesie croitor, a fost ridicat de acasă, din str. Pantelimon nr. 57, dus la Chestură pe 29 iunie 1941 și urcat în trenul morții spre Podu Iloaiei. A murit pe 30 iunie, asfixiat în tren. A fost înhumat în groapa comună din cimitirul evreiesc din Podu Iloaiei. Avea 28 de ani în timpul pogromului. A făcut serviciul militar ca grenadier (Contingentul 1935) la Regimentul 7 Roșiori (a fost deconcentrat la 1 noiembrie 1940). În urma sa au rămas soția, Seindla Glückman, cu care era căsătorit din 1936 și avea 32 de ani în timpul pogromului, și o fetiță, Haia, care avea 3 ani în 1941.

Victimele Pogromului de la Iasi

3 ani in urma

#‎numenunumere‬

Anul acesta se fac 75 de ani de la Pogromul de la Iași. Când au fost omorâți mii de evrei. Nu știm cu exactitate câți, poate nu vom ști niciodată, pentru că adevărul este îngropat în gropi comune. Dar sunt mii. Mai important, și asta ne interesează în primul rând, este că vorbim de indivizi care purtau un nume, care aveau un destin.

Începând de astăzi, vom prezenta zilnic, în numele Centrului pentru Studiul Istoriei Evreilor din România și al unui proiect la care lucrează Adrian Cioflâncă, Anca Tudorancea, Maria Mădălina Irimia și alții, fotografia unei victime și câte o microbiografie, pentru a înțelege mai bine dimensiunile tragediei.

Astăzi este vorba despre Moise MEER (zis Segal)

Moise MEER (zis Segal), născut la Botoșani în 13 ianuarie 1882, era un simplu tâmplar (stoler) care nu avea nici o legătură cu politica. Pe 29 iunie, a fost scos din casa sa din Iași de un grefier de la Tribunalul Iași, pe numele său Constantin Gongu, care a venit însoțit de doi gardieni publici, și dus la Chestura de Poliție de pe str. Vasile Alecsandri, fără nici un fel de explicație. Acolo a fost împușcat. Ulterior, Gongu s-a lăudat la un pahar de vin că l-a omorât pe Meer și că va deveni proprietarul casei în locul lui. În anchetele postbelice, numele lui Gongu a apărut în declarațiile mai multor victime. Sulem Iancu Zborover, ceasornicar în Iași în timpul pogromului, a povestit că a fost scos din casă, împreună cu fiul Samoil, contabil la Banca de Credit, cu soția Esse și cu fiicele Carolina și Clara, de către un militar german însoțit de 3 jandarmi români. Fiul, de 32 de ani, avea să moară în trenul morții spre Podu Iloaiei. Ca prin minune, ceilalți membri ai familiei au fost eliberați din curtea Chesturii, după ce au fost jefuiți. Întorcându-se acasă, l-au găsit pe Gongu, alături de alții, jefuindu-le casa.

 

Informații noi despre masacrele antisemite din 1940

3 ani in urma

Anul acesta se fac 75 de ani de la pogromul de la Dorohoi. Pe 1 iulie 1940, militari români, care se retrăgeau din nordul Bucovinei după ultimatumul sovietic, au ucis câteva zeci de evrei din oraș și împrejurimi. Tragedia a rămas în memoria colectivă prin mărturiile evreilor dorohoieni care au scăpat din urgia de atunci. Federația Comunităților Evreiești din România a organizat în fiecare an manifestări comemorative – am participat la cele din acest an, putând cerceta la pas zonele în care s-au produs principalele episoade ale pogromului. Puține documente au ieșit la lumină după război și, timp de mai multe decenii, istoricii au trebuit să se mulțumească cu ce au publicat Matatias Carp și Marius Mircu imediat după Holocaust. În 1940, a fost făcută o anchetă de formă, care nu este de mare ajutor pentru reconstituirea faptelor. Documentele militare sunt seci și, în general, distorsionează realitatea. După război, au fost finalizate mai multe investigații judiciare privind pogromul și au fost identificați câțiva dintre cei vinovați pentru izbucnirea violențelor. Documentația acestor investigații a fost ținută la secret de Securitate și poate fi consultată abia acum, după ce Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a preluat dosarele proceselor criminalilor de război.

Dificultatea studierii crimelor în masă

În cazul violențelor colective, stabilirea responsabilităților este foarte dificilă. De altfel, este mai probabil ca o izbucnire să se producă atunci când există perspectiva impunității. Oameni, de multe ori cu motivații diferite, participă la un act violent colectiv când agresiunea pare permisă sau legitimă și când este puțin probabil să existe consecințe punitive. Din nefericire, s-a întâmplat des ca agresorii să fi fost îndreptățiți în speranța lor, pentru că justiția a putut trage la răspundere doar o parte dintre vinovați. Sau pe nici unul. Lipsa voinței politice, a priceperii judiciare, a instrumentelor legale necesare sau a presiunii sociale pro-justiție lucrează în favoarea impunității. În plus, situațiile în care se desfășoară violența colectivă sunt foarte complicate și decelarea ulterioară a responsabilităților este anevoioasă, uneori imposibilă. Agresorii – care în cazul crimelor motivate ideologic pot să nu aibă o legătură directă cu victimele, deci nu sunt ușor de identificat – știu acest lucru și profită. » Read more

PORTRETUL UNUI CRIMINAL OBISNUIT

Bocancea Gheorghe (foto CNSAS)

Holocaustul nu a fost doar rezultatul acțiunii unor figuri dereglate, cu predispoziții sadice sau orbite de ideologie. Fără convertirea la crimă a unor oameni „obișnuiți” nu s-ar fi ajuns ca violența antisemită să aibă bilanțul catastrofal înregistrat la finalul celui de-al război mondial.

Tema „banalităţii răului” (H. Arendt) şi cea a „criminalilor normali” (Cr. Browning) sunt deja vechi în dezbaterile privind Holocaustul, dar cercetările teoretice și empirice scot mereu la iveală lucruri surprinzătoare. Prăbușirea morală adusă de fascism rămâne tulburătoare și misterioasă. Oameni cu vieți obișnuite, intrați în logica infernală a unei ideologii care glorifica crima și în angrenajul unor instituții menite a produce violență într-o manieră organizată, s-au transformat radical.

Expunerea la propaganda antisemită care a declasat evreitatea în zona subumanităţii şi a transformat-o în ţintă, dezangajarea etică sub efectul unui discurs care justifica crima și garanta impunitatea, ideea de război total ce includea categorii de civili între dușmanii combatanți, banalizarea, raţionalizarea şi rutinizarea violenţei produse de instituții redirecționate de la misiunea lor originară, birocratizarea comportamentelor criminale și, ca efect, compartimentarea conștiințelor, presiunea de grup, cultura conformismului, carierismul, frica şi instinctul de auto-conservare au contribuit toate la pervertirea oamenilor obișnuiți.

În România, nu se știe mai nimic despre „criminalii obișnuiți” care au participat la Holocaust. Asocierea regimului antonescian la proiectul genocidar nazist este deseori descrisă ca o catastrofă care s-a produs anonim, într-o schemă narativă în care nu mai contează nici numele criminalilor, nici cele al victimelor. Jörn Rüsen numea această strategie discursivă „anonimizare”. Când vine vorba despre responsabilități, discuția se limitează adesea la Ion Antonescu și anturajul său. Regimul comunist i-a catalogat pe oamenii regimului antonescian implicați în atrocități drept „simpli executați” și „unelte oarbe ale fascismului”, iar discuția nu a progresat foarte mult de atunci. Agresorii nu au chip, nu au profil, iar motivația acțiunilor este dedusă mecanic din prezumții despre caracteristicile fascismului și natura umană. » Read more

CHIPURILE RAULUI

5 ani in urma

O scenă din pogromul de la Iași. Evreii evacuați din Iași care au supraviețuit primului tren al morții au fost debarcați temporar la Târgu Frumos, unde au fost strânși la sinagogă. Acolo o parte au fost executați din ordinul comisarului Ion Botez și toți au fost jefuiți.

Iată ce povestește un supraviețuitor, Podlog Moise:

„…comisarul Botez a început să strige după lista nominală întocmită câte zece dintre noi care erau scoși din sinagogă și numaidecât executați din ordinul comisarului Botez. Noi din sinagogă auzeam focurile de mitralieră, dar nu pot ști cine a săvârșit execuția. În felul acesta au fost scoși dintre noi 20 de persoane. Cei care rămăsesem în sinagogă văzând că cei ce erau strigați erau împușcați, am refuzat să mai ieșim vreunul dintre noi când comisarul Botez a continuat să ne strige numele. Comisarul Botez când a văzut că niciunul dintre noi nu mai vroia să iasă din sinagogă a scos un revolver din buzunar cu care a tras două focuri în plafonul sinagogei, spunându-ne: «Dacă aveți un Dumnezeu să vă ajute eu nu pot să vă ajut, și dacă nu vă place moartea asta, am să vă dau eu moarte mai grea!» Numaidecât după aceasta comisarul Botez ne-a ordonat să ne culcăm cu toții la pământ cu fața în jos pe podeaua sinagogei și să nu ridicăm capul. După aceasta a dat ordin gardianului Ioan Vătăjanu și altor gardieni care se găseau acolo și pe care nu-i cunosc să ne lovească cu ciomagul. Am văzut pe gardianul Vătăjanu cum lovea cu ciomagul pe cei ce erau culcați la pământ. Când mi-am dat seama că se apropie să mă lovească și pe mine m-am ridicat și am încercat să fug. Atunci Ioan Vătăjanu mi-a spus «Vrei să fugi, nu-ți place asta?», lovindu-mă cu ciomagul peste șale, din cauza cărei lovituri am căzut jos lângă un evreu care se găsea întins la pământ. Când Ioan Vătăjanu a ajuns la evreul lângă care căzusem aceasta s-a ridicat și l-a rugat să nu-l omoare fiindcă este tată de copii. La această rugăminte gardianul Vătăjanu l-a întrebat «Nu-ți place moartea asta, îți dau eu alta!», după care a scos un cuțit și i-a tăiat capul. Îngrozit de ceea ce văzusem m-am ridicat și am încercat să mă ascund în sinagogă, care arăt că fusese împărțită în două, un compartiment pentru bărbați și un compartiment pentru femei. Am sărit în compartimentul rezervat femeilor și când am văzut și acolo cadavre am revenit de unde plecasem.”

iunie 29, 20136 ani in urma

FOTOGRAFII NOI CU POGROMUL DE LA IASI

În ultima vreme, au apărut fotografii noi cu Pogromul de la Iași.

Pe 30 iunie 1941, a doua zi după pogrom, represaliile împotriva populației evreiești au continuat în Iași, familii întregi fiind scoase din casă și omorâte fără nici un motiv. Între crimele produse pe 30 iunie s-a numărat și o execuție produsă la strada Vasile Conta, în care au fost uciși Kunovici, proprietarul unui magazin de pălării din Str. Ștefan cel Mare, Filip Simionovici, brutar din Str. I.C. Brătianu, Nacht din imobilul Adace și fostul cârciumar Millo. Printre victime s-a numărat și o familie, împreună cu copilul. Scena a fost surprinsă într-o fotografie făcută publică după război și utilizată la procesului criminalilor de război implicați în pogrom (1948). Acum au apărut patru noi fotografii ale acelei scene. Una dintre ele reprezintă un alt cadru al fotografiei cunoscute, doar că este mai clară, arată o roată de bicicletă și picioarele unor oameni care privesc cadavrele. Nu știm unde se găsește originalul acestei fotografii – ea circulă pe internet prin intermediul unui fișier ppt. De asemenea, au apărut trei cadre fotografice noi ale aceleiași scene, pe un film foto scos la vânzare recent, lăsat de soldat german care a participat la Operațiunea Barbarossa și a trecut și prin Iași în timpul pogromului. Fotografiile noi lărgesc perspectiva și arată că trupurile neînsuflețite erau abandonate, expuse, în plină stradă, sub privirile nepăsătoare ale trecătorilor, civili și militari. Atașez și un document, care povestește masacrul în termenii kafkieni ai limbajului oficial de atunci.

Fotografia publicată imediat după război și utilizată la Procesul Pogromului de la Iași

Cadru nou al scenei tragice din Strada Vasile Conta, într-o fotografie apărută recent.

» Read more

iunie 28, 20136 ani in urma

TREI FOTOGRAFII INEDITE CU POGROMUL DE LA IASI

Fotografiile au fost achiziționate recent de United State Holocaust Memorial Museum din Washington DC si conțin imagini cu scene importante din timpul zilei de 29 iunie 1941.

Cea mai importanta este fotografia, unica, din timpul selecției aleatorii făcute în dimineața zilei pogromului, prin care evreii au primit un bilet pe care scria „Liber”. După puțin timp, acest bilet de liberă trecere nu mai avea nici o valoare, fiind considerat de mulți o capcană pentru a-i atrage pe evrei în Curtea Chesturii. Celelalte două fotografii arată grupuri de evrei reținuți, care erau împinși spre Chestură. Acolo aveau să fie bătuți, unii masacrați, apoi încărcați în trenurile morții.

  • 0
  • 1
  • 2

#EDD015fadetrue

august 24, 20126 ani in urma

Presa despre comemorarea Pogromului de la Iasi

La 70 de ani de la ororile care s-au petrecut in oras si judet, autoritatile ii recunosc oficial pe supravietuitorii Holocaustului de la Iasi, numindu-i „cetateni de onoare”. Este un eveniment istoric dupa ce, zeci de ani, aceste orori au fost tinute ascunse sub pres: mai intii din ratiuni ideologice, apoi din uitare. „Am 89 de ani si imi vine sa pling ca un copil”, izbucneste in lacrimi, in fata noastra, un supravietuitor care a trait intreaga viata cu traume de neimaginat. „Ziarul de Iasi”, care a prezentat in anii trecuti, in premiera nationala, marturii cutremuratoare ale unor supravietuitori, continua astazi aceasta serie cu alte povesti uluitoare despre supravietuire si curaj ale unor victime. Cifra oficiala a numarului mortilor in Pogromul de la Iasi este de 13.000. In ciuda amplorii sale, tragicul eveniment nu este nicaieri pomenit in programa scolara.

Pages:« Prev12