Archive for februarie 2014

PORTRETUL UNUI CRIMINAL OBISNUIT

Bocancea Gheorghe (foto CNSAS)

Holocaustul nu a fost doar rezultatul acțiunii unor figuri dereglate, cu predispoziții sadice sau orbite de ideologie. Fără convertirea la crimă a unor oameni „obișnuiți” nu s-ar fi ajuns ca violența antisemită să aibă bilanțul catastrofal înregistrat la finalul celui de-al război mondial.

Tema „banalităţii răului” (H. Arendt) şi cea a „criminalilor normali” (Cr. Browning) sunt deja vechi în dezbaterile privind Holocaustul, dar cercetările teoretice și empirice scot mereu la iveală lucruri surprinzătoare. Prăbușirea morală adusă de fascism rămâne tulburătoare și misterioasă. Oameni cu vieți obișnuite, intrați în logica infernală a unei ideologii care glorifica crima și în angrenajul unor instituții menite a produce violență într-o manieră organizată, s-au transformat radical.

Expunerea la propaganda antisemită care a declasat evreitatea în zona subumanităţii şi a transformat-o în ţintă, dezangajarea etică sub efectul unui discurs care justifica crima și garanta impunitatea, ideea de război total ce includea categorii de civili între dușmanii combatanți, banalizarea, raţionalizarea şi rutinizarea violenţei produse de instituții redirecționate de la misiunea lor originară, birocratizarea comportamentelor criminale și, ca efect, compartimentarea conștiințelor, presiunea de grup, cultura conformismului, carierismul, frica şi instinctul de auto-conservare au contribuit toate la pervertirea oamenilor obișnuiți.

În România, nu se știe mai nimic despre „criminalii obișnuiți” care au participat la Holocaust. Asocierea regimului antonescian la proiectul genocidar nazist este deseori descrisă ca o catastrofă care s-a produs anonim, într-o schemă narativă în care nu mai contează nici numele criminalilor, nici cele al victimelor. Jörn Rüsen numea această strategie discursivă „anonimizare”. Când vine vorba despre responsabilități, discuția se limitează adesea la Ion Antonescu și anturajul său. Regimul comunist i-a catalogat pe oamenii regimului antonescian implicați în atrocități drept „simpli executați” și „unelte oarbe ale fascismului”, iar discuția nu a progresat foarte mult de atunci. Agresorii nu au chip, nu au profil, iar motivația acțiunilor este dedusă mecanic din prezumții despre caracteristicile fascismului și natura umană. » Read more